Traducere de Ana-Maria Brezuleanu
In constelatia marilor scriitori de la cumpana veacurilor XIX-XX, Aleksandr Ivanovici Kuprin (1870-1938) se remarca printr-o proza in care patosul poetic, echilibrul estetic, infiltrarea unor accente mistice, nota confesiva etc., lasa o amprenta romantica pe realismul predominant al operei sale. Nuvelele acestui volum (Sulamita, Vrajitoarea, Bratara cu granate), trei variatiuni pe tema iubirii, pot fi asezate sub semnul cuvintelor Apostolului Pavel (Corinteni, I, 13): „Daca dragoste nu am, nimic nu sunt“, fireste, intr-o acceptie restrictiva. In trei registre diferite, ca timp, spatiu si categorie sociala, cu tonalitatile stilistice adecvate cadrului in care se desfatoara actiunea, textele infatiseaza iubirea ca daruire si jertfa de sine, ca sens major al vietii, fara de care existenta isi pierde rostul.
