Povestea Amirei și a lui Mihai Duma este oglinda vieții a miliarde de oameni, obligați să lupte cu sărăcia,
prejudecăți sociale, forțați să accepte o identitate cu care nu se pot identifica, însă constrânși de
societate s-o accepte. Primul volum al acestei saga încearcă să-l creioneze pe Mihai Duma plecat din
sat cu visul să-și întemeieze un cămin undeva, unde să nu mai fie obligat să repete existența fără idealuri
și speranțe a înaintașilor săi. Realitatea cu care se confrunta însă, deși era o lume cunoscută de el, îi
păru la fel de străină ca și cea care-o lăsase în urma lui. Izolat și rezervat față de colegii lui de servici, el
visa doar să-și cumpere undeva o căsuță cu gradină în jur, unde să-și construiască o existență ca cea a
învățătoarei lui din sat, poreclită Cocoșata. Visul său deveni realitate, când bețivul care mătura în
secție i se plânse într-o pauză că urma să se pensioneze, dar din păcate avea o casă cu o gradină undeva
la marginea pădurii, pe care nu reușise s-o vândă ca să se poată întoarce la el în sat. Curios Mihai îl însoți
după orele de servici să vadă proprietatea, care într-adevăr era situată la marginea unei păduri,
părăginită și înecată în grămezi de gunoaie, imagine care-l șocă în primul moment. Fără să stea mult pe
gânduri bătu palma cu bătrânul, oferindu-i prețul cerut de acesta, fără sa se mai târguie. După semnarea
actelor de proprietate, Mihai obligat să-și caute un ajutor printre lucrătorii cu ziua care se adunau la
cârciuma de lângă stația autobuzului cu care mergea la fabrică, pusese ochii pe un bătrân așezat mereu
la aceeași masă, singur în fața unui pahar de țuică. Precaut de felul sau, Mihai îl ținu câteva săptămâni pe
însinguratul boschetar sub observație, până când într-o zi se hotărî să intre în vorbă cu el. Povestea celor
doi, un tânăr venit de la țară, cinstit și muncitor și un boschetar, care nu cunoscuse de când văzuse lumina
zilei decât adăposturi părăsite, muncă prost plătită, umilință și bătaie, este plină de conflicte, suspiciuni și
împăcări de scurtă durată, dar care în final ajunge să se transforme într-o relație de tată și fiu, conștienți
amândoi că oricâte diferențe de caracter sau comportament existau între ei, nevoia îi forța să rămână
împreună. Mihai fu până la urmă nevoit să-i dea dreptate învățătoarei sale pe care o vizitase în sat ca să-i
povestească de ciudatul său angajat, Nenea Gavrilă, că acesta avea să-i aducă norocul în casa care-o cumpărase.
