TESTAMENTELE CELOR DOISPREZECE PATRIARHI este un text religios de natură etică și profetică, datat de unii cercetători în secolul I sau II după Hristos, ca fiind un document creștin, iar de alți cercetători în perioada 400-100 înainte de Hristos, ca document evreiesc dar cu posibile interpolări creștine ulterioare. Documentul se presupune a fi ultimele cuvinte adresate pe patul de moarte de cei doisprezece fii ai lui Iacov (numit ulterior Israel), aceștia fiind cei doisprezece patriarhi ai semințiilor poporului Israel. Fiecare „Testament” abordează o patimă sau un păcat și cuprinde, în proporții variabile, o scurtă relatare a vieții patriarhului respectiv, îndemnuri morale legate de patima respectivă, și pe alocuri prorocii despre venirea lui Mesia. Oricum am considera documentul în sine - ca text evreiesc interpolat sau nu de creștini - vechimea sa ne oferă o mostră de gândire a perioadei de la începutul erei creștine.
