"Radacina de bucsau" este parcursul initiatic al unui antierou perfect, un personaj ajuns intr-o punct limita. Liviu esueaza atit in casnicie, cit si in cariera, ajungind intr-adevar, precum spune titlul, asemeni celor sarmani si dispretuiti, care "n-au ca piine decit radacina de bucsau". Boala si apropierea mortii mamei completeaza scenariul unui prag de ratare, dupa care, pentru un hipersensibil ca acest nou Iov, nu poate urma decit iluminarea. Intoarcerea lui Liviu in casa parinteasca, pentru a-si ingriji mama, are rolul de a-i reconecta pe cei doi si de a forta astfel intrarea personajului intr-un timp mitic, ca la inceputurile lumii in care a fost aruncat cindva. Dragostea si moartea, cele doua mari cordonate ale romanului, sint aneantizate intr-un final deschis, in care tot ce paruse cindva important piere si ramine, ca unic reper, doar clipa prezenta
Premiul pentru Proza al revistei Observator cultural pe anul 2010