"Reeditarea acestei carti a fost mereu problematica. Ultima incercare nereusita am facut-o la Curtea Veche. Presupun ca exista doua motive, cel putin la fel de stupide. Mai intai, la aparitia ei, s-au gasit cativa lautari literari preocupati doar sa decodifice numele existente in text, spre a le face in felul acesta o bucurie si altor semeni mai tristi, dar fara a-i surprinde mesajul. Mi-am dat seama ca sunt martorul indecent al unei placeri secrete, exercitata in public. In rest, aproape nimic despre blestemul si blestematii culturii Pupincu, desi prea multe carti de sertar sau cu aceeasi preocupare n-au abundat, cu tot optzecismul. Iertata sa-mi fie parerea, dar anii ‘80 in cinema mi se par cu mult mai bine situati decat cei literari, nu numai valoric, dar si ca demers. S-ar putea ca totul sa nu fie decat o nastrusnicie inregistrata de un grupulet la Oficiul de Inventii si Marci si asa va ramane, nu mai e nimic de facut: optzecismul nu-i decat de citit. Ii doresc mult noroc. Sunt foarte multumit ca despre stil, limbaj si celelalte nimicuri epice - ca sa revin la carte - cei de la care avusesem cateva expectatii si-au propus a vorbi cu alte prilejuri si au atipit. Pastrez speranta ca ma adresez unei generatii de comentatori mai proaspata si - cine stie? - poate mai harazita.“ - Mircea Daneliuc
