Volumul de fata, in traducere dupa editia critica daneza, inaugureaza seria in ordine cronologica a operelor lui Kierkegaard, cuprinzand doua scrieri de inceput ale filozofului danez, care apar acum pentru prima data in limba romana. Din hartiile unuia inca viu (1838), o recenzie polemica despre Hans Christian Andersen, infatiseaza ideile tanarului Kierkegaard despre geniu si legatura dintre arta si viata, anticipand celebra sa descriere de mai tarziu a stadiului estetic. Despre conceptul de ironie, cu permanenta referire la Socrate (1841), o cercetare comparativa a ironiei lui Socrate si a ironiei romantice, de mare relevanta pentru legaturile dintre gandirea lui Kierkegaard si filozofia lui Hegel, se numara printre cartile de capatai ale esteticii secolului al XIX-lea. Contributia lui Kierkegaard la descrierea ironiei ca fenomen si concept nu tine insa numai de domeniul esteticii, ci si de cel al moralei si religiei, o tema majora reprezentand-o critica nihilismului. Ironia moderna, situata la granita dintre estetic si etic, tot astfel cum umorul e situat la granita dintre etic si religios, e descrisa in acest context ca fiind deopotriva "un seducator" si "o calauza". (Ana-Stanca Tabarasi)
