Volumul "Moreni 2002 - clipe în istorie" este una dintre acele rare cărţi pe care, chiar după ce-ai citit-o din doasca-n doasca, stai sa te întrebi în ce categorie sa o clasezi. Probabil într-o categoric numai a ei! La primele pagini, pare mai mult "cine-roman": manaţi de cursul povestirii ne apropiem tiptil deporţile oraşului Moreni, le tot dam ocol, cu o minuţie baroca a detaliului care mult i-ar fi plăcut lui Lope Felix de Vega Carpio. Pe măsura ce aşteptarea se prelungeşte, unghiurile se schimba, pana ce, asemenea Diavolului şchiop "El Cojuelo", ajungem sa ne apropiem de sus privind din văzduh urbea - aproape ca ridicam acoperişurile caselor ca sa studiem în de-amanunt viaţa de zi cu zi a morenarilor.
Ca urmare, parcurgerea acestui volum, starneşte cititorului o subtila plăcere, pe care nu ai aştepta-o din partea unui demers care, în fond, se doreşte a fi o "simpla" monografie a oraşului Moreni. Prin insistenţa sa, prin unghiurile complexe de abordare, care impun cititorului o mare concentrare, rasplatindu-1 însă prin plăcerea ineditului, "Moreni 2002 - clipe în istorie" este cu mult mai mult decat o simpla monografie!. De fapt, demersul autorilor Vasile Dragomir şi Ion Stoica - se situează undeva la limita inefabila dintre eseu, pictura hiper-realista, reportaj şi jurnalism de investigaţie, propunandu-şi un scop extrem de ambiţios: "a înţelege omul anului 2000 din Moreni". (Tudor Pacuraru - Critic literar)
