&quo;Ce caută, în prima fază a istoriografiei moderne, cercetătorul istoric dornic de a descoperi şi de a păstra materialele trebuincioase pentru povestirea şi pentru înţelegerea trecutului omenirii? Ce consideră el că este (fapt istoric)? Că doar nu toate datele pe care le descoperă i se par vrednice de a fi păstrate pentru istorie. El reţine în general doar evenimentele, întâmplările care au fost în ochii contemporanilor cele mai izbitoare. De unde importanţa primordială acordată marilor conducători politici, regi sau guvernanţi, şi războaielor în care se înfruntă naţiunile şi suveranii. Intrigile de palat îşi găsesc locul în aceste preocupări, la rând cu câte o năpastă, o calamitate naturală, ca o epidemie de ciumă sau o lungă perioadă de secetă şi de foamete. Cam la atât se reducea (curiozitatea istorică), acestea erau considerate fapte istorice.“
