Indiferent dacă vorbesc despre istorie și națiuni, despre libertate sau despre opera lui Goethe și Voltaire, eseurile lui Paul Valéry continuă să fie de mare actualitate. Războiul revine des în textele lui Valéry, care arată în Criza spiritului că prima conflagrație mondială a reprezentat pentru el o lecție dură, demonstrând că marile civilizații nu sunt decât niște coloși cu picioare de lut. Istoria, memoria, uitarea: acestea sunt temele abordate cu predilecție de scriitor la sfârșitul războiului. Criza spiritului european îl preocupă îndeosebi, iar viitorul, susține el, este deschis: Europa va deveni un mic cap al continentului asiatic, conformându-se realității geografice, sau va rămâne „perla“, cea mai prețioasă parte a lumii.
