Carari si Ganduri, Volumul 2

by Mihai Vlasie

Overview

După îndemnul unui cunoscut dicton, e bine să răsfoim, măcar din când în când, cărţile celor vechi. Am zăbovit, în Antologia poeziei latine, asupra versurilor despre virtute, dedicate lui Albinus, de Caius Lucilius (I 80-103 iHr.), şi am rămas oarecum melancolic, gândindu-mă la vremurile de demult, când virtutea era slăvită de oameni, şi la vremurile noastre, când aceasta a devenit un cuvânt de dicţionar. Cine mai pomeneşte azi cuvântul virtute? Poate doar în predici.
Lucilius nu prezintă virtutea ca pe o poruncă divină, ca pe un precept auster, anevoie de împlinit, ci ca pe un fapt firesc, din viaţa de toate zilele. Virtute e, Albinus, să ştii ce preţ să dai/ La fiecare lucru din tot ce-n faţă ai/ Virtute e, de asemeni, ca-n orice-mprejurarel Să vezi un lucru-n sine şi nu cum lumii pare. Ce poate fi mai simplu, mai firesc, decât să avem o privire limpede, clară, pătrunzătoare şi să nu ne luăm după gândirea comună! Mai departe, Lucilius spune că trebuie să ştii ce-i rău, ce-i bine, onest, ce-i stricător, Ce-i împotriva cinstei sau faptă de ruşine... şi că nu e rău să stărui în strânsul avuţiei, însă să ştii Cât preţ să pui pe lustrul bogăţiei. Mai greu e de împlinit virtutea din versurile următoare, mai ales în societatea în care trăim: Virtute-i şi prinosul de cinste ce-l îndrepţi/ Celor mai mari ca tine, mai vrednici şi mai drepţi, precum şi, dimpotrivă, Virtute-i şi-nfruntarea în obşte şi oriunde/ A celui care-n fapte perversitate ascunde, şi totodată Pe oamenii de bine să-i aperi eşti dator / Şi să-i ridici în slavă pentru purtarea lor.
Îmi este greu să comentez aceste versuri, gândindu-mă la noi, la contemporanii noştri - ca şi unele versuri ale acestei simple şi înţelepte poezii dedicate virtuţii: Virtutea, grija ţării s-o ai în locu -ntăi/ Gândind mai rar la tine şi adesea la ai tăi.

Product Details

BN ID:	2940165842344
Publisher:	Mihai Vlasie
Publication date:	04/18/2022
Sold by:	Smashwords
Format:	eBook
File size:	514 KB
Language:	Romanian

About the Author

Vlasie Mihai ,prozator și eseist , s-a născut pe 24.12.1938 în comuna Fârțănesti ,județul Galati ,decedat 31.10.2021 în București .
Fiul lui Alexandrinei Vlasie ,nascută Cristea și a lui Atanasie Vlasie ,învățători în comuna Fărțănești .
Atanasie Vlasie a predat în perioada 1927-1941 , ocupând și functia de director al scolii ,fiind primul învățător ridicat din comuna Fărțănești. A sprijinit material scoala din Fârțănesti ,acoperind-o cu tabla si plătind din banii proprii pentru întreținerea scolii ,pentru a putea functiona . A decedat pe data de 11.02.1944 , în urma unui TBC pe care la contactat în armata ,luptând impreună cu unitatea lui de Vânători de munte în timpul celui de-al doilea război mondial.

Alexandrina Vlasie a predat în perioada 1932-1957 în comuna Fârțănești , în anii 1950 a fost trecută la chiaburi de catre comuniști și dată afară din învățământ , lasată fără pamânt agricol si salariu de învățătoare , cu 3 trei copii in întreținere Rodica ,Veronica și Mihai . Totodată abuziv a fost lasată fără casă deoarece comunistii au tranformat-o ,fără consimțământul ei, în centru de nasteri pentru comună si satele din împrejurimi.

Mihai Vlasie urmează cursurile primare în Fârțănești și la Târgul Bujor 1945-1952 ,fiind considerat copil de chiabur este acceptat doar la Scoala de Cântăreți Bisericești din Buzău ,care se tranformă în Seminar Teologic și pe care o termină în 1957. Urmează cursurile Institutul Teologic din București între anii 1957-1961.

Lucrează ca profesor suplinitor în comuna Cuca ,județul Galati in perioada 1961-1968 ,in perioada 1963-1967 totodată recuperează și clasele de liceu la cursuri de fară frecvență.
În anul 1972 obtine diploma Facultăți de Filozofie a Universități din București. Este angajat la redactia cotidianului România Liberă pâna în 1974. Din 1975 lucreaza ca și consilier în Secretariatul de Stat pentru Culte până în anul 2001.

Pe plan literar debutează la Luceafărul ,la recomandarea lui Eugen Barbu , cu schița S-a prăbușit aeroplanul , totodata scrie și în Săptămâna , în suplimentul literar al Scânteii țineretului , în suplimentul Aldine al România liberă , etc.

Volumul de debut al lui Mihai Vlasie publicat în anul 1986 ,(retiparit în 1998 și 2022 în formă ebook ),este Smochinul neroditor , este o povestire autobiografică ,umoristică ,a vietii de seminarist într-o perioada grea ,comunistă.

Gândurile lui Mihai Vlasie ,publicate în Cărări și gânduri volumul 1 și 2 publicate în 2000 ,respectiv 2003 ,republicate 2022 în forma ebook ,sunt scurte reflectii moralizatoare asupra unor autori și texte de filozofie ,literatură,religie sau asupra unor fapte ,întâmplări de zi cu zi ce se adresează deopotrivă minții și sufletului și sunt scrise într-o dulce limbă romănească.

În 1995 Mihai Vlasie publică romanul s.f. Azazel ,republicat 2022 in format ebook , roman de ficțiune care este de actualitate și în vremurile noastre.

A publicat în 1992 și reeditat actualizat în 1995,și 2004 Drumul spre Mânăstiri .Ghidul asezămintelor monahale ortodoxe din Romania, How to Get to the Monasteries of Romania în 2003 ghiduri care contin informații istorice,culturale,turistice despre 500 de mânăstiri și schituri din România .

Chipuri si privelisti ,a fost publicata în Cărări și gânduri volumul 2 în anul 2003 ,reeditata ca ebook în 2022 ,este o carte autobiografica în care povesteste despre satul copilariei lui Fărțănesti ,despre locuitori ,obiceiuri , fiind comparat cu Ion Creangă.

Repere biografice :

Eugen Barbu ,Un prozator ,SPM ,1986, 25;
Alexandru Condeescu, Arta Evadarii, LCF, 1986 ,32;
Adrian Popescu, Smochinul Neroditor , ST ,1987, 7;
Dan Banica Anastasian ,Azazel, DEP, 1996, 93;
Ioan Buduca , Buna ziua mai drace , Cuvântul, 1996 ,227.