&quo;O eminență europeană zicea, zilele trecute, că «Europa trebuie să se întoarcă în istoria și geografia sa». Care «istorie»? Practic, Europa se constituie din aluviunile unor istorii diferite. A Greciei antice, a Romei antice și a creștinismului. Și care «geografie»? Pe cât de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atât de pestriț e cel european. Ce au comun stafiile din Scoția, statuile reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană și ruinele grecești? Ce leagă nevrozele nordice și exuberanța italiană? Și ce-a mai rămas «european», după ce unii (în Est) ne-am «asiatizat», până la un punct, iar alții (în Vest) s-au «americanizat»? Unde mai poate fi găsită Europa între aceste «dezeuropenizări»?“ (Octavian Paler)
