Principalul personaj al cărţii este George, un fost legionar român care, după mai mulţi ani petrecuţi în Legiunea Franceză, se întoarce în ţară cu gândul să-şi cumpere o casă, să-şi facă o gospodărie şi să-şi întemeieze o familie.
El reuşeşte să-şi cumpere proprietatea visată la Tomnatic lângă Aleşd şi să-şi încropească o mică fermă. Dar administraţia locală coruptă şi slugarnică, trimit doi interlopi, care-i împuşcă lui George animalele din fermă. Legionarul, care era şcolit la şcoala aspră a Legiunii, le pregăteşte celor doi nelegiuiţi o ambuscadă, în care aceştia îşi pierd viaţa.
Autorii morali ai ticăloşiei, bănuind că legionarul nu putea fi străin de moartea celor doi, pun la cale răpirea logodnicei lui, care avea să fie violată de nenumărate ori de membrii unui clan interlop, înfrăţit cu cei de la putere. Legionarul află unde interlopii i-au dus logodnica şi într-o noapte reuşeşte să o elibereze, pedepsind împreună cu aceasta, prin împuşcare, pe cinci dintre violatori. Cel de-al şaselea şi ultimul, avea să fie pedepsit tot cu moartea doar câteva zile mai târziu.
După ce ultimul ticălos este ucis în orăşelul Aleşd, Legionarul era sigur că pe urmele lui va fi trimis un pluton de urmărire format din puşcaşi ai Armatei Europene, care fuseseră dislocaţi la Aleşd. Aceştia cad şi ei într-o cursă pe care le-a întins-o legionarul, camionul în care se aflau aceştia ajungând în fundul unei râpe.
Legionarul începe o luptă pe viaţă şi pe moarte cu autorităţile statului. El şi cu logodnica lui, însoţit de tatăl fetei şi de alt personaj pe nume Vasile, hotărăsc să se refugieze în Munţii Apuseni, la Arieşeni, unde vor încerca să-şi vândă cât mai scump pielea. Dar ca să ajungă acolo, era riscant cu un autoturism obişnuit, aşa că legionarul pune la cale un atac asupra clădirii pompierilor de la Beiuş, unde fuseseră aduşi mercenari străini ca şi la Aleşd.
Atacul reuşeşte, cei patru plecând de la Beiuş cu un transportor blindat cu care puteau sparge orice baricadă ce le-ar fi fost pusă în cale. Astfel ajung la Arieşeni, acolo unde muntenii i-au primit şi adăpostit cu bucurie pe revoltaţi, cu gândul că poate, cu ajutorul lor, vor scăpa de regimul de teroare care le-a fost şi lor impus, cu ajutorul unor legi strâmbe.
Simţind primejdia, Guvernul de la Bucureşti trimite mai întâi o coloană motorizată, apoi dupa ce aceasta este distrusă, pe a doua şi mai bine înarmată, ca să stingă incendiul care a cuprins munţii, dar şi aceasta a fost decimată de legionar, care prin această ultimă victorie, şi-a asigurat posibilitatea ca să cureţe definitiv zona de vechea administraţie coruptă şi incompetentă, introducând o administraţie românească, pe care era hotărât s-o pună în slujba oamenilor.
Din acest moment începe lupta cea mai grea, aceea de a construi o nouă mentalitate, bazată pe morală, cinste şi credinţă. Punând oameni de mare valoare morală la pârghiile puterii, administraţia începe să învingă rând pe rând, toate greutăţile începutului.
Apoi, în partea a treia a romanului, naraţiunea se mută la marginea Republicii Moldova, acolo unde se naşte şi va creşte Cel Ales, desemnat de Sus cu însuşiri divine, ca să împlinească profeţiile. El va reuşi să scape din ghearele duşmanilor care voiau să-l răpească şi ajunge la ai lui, în Munţii Apuseni, acolo unde deja se prefigura începutul Revoluţiei Creştine, care va schimba configuraţia lumii şi va învinge totodată Forţele Întunericului. Romanul urmăreşte evoluţia acestui copil român a cărui familie locuieşte în oraşl Tighina, vechea cetate a lui Ştefan cel Mare, acum ajunsă sub călcâi străin. Copilul creşte aici, în mijlocul unei furtuni antiromâneşti, care-i ucide tatăl şi-i supune mama la mari încercări. Dar credinţa în Dumnezeu va învinge şi copilul, aflat în pericolul de a fi răpit de duşmani, reuşeşte prin sacrificiul unuia dintre însoţitori, care se jertfeşte benevol, ca să înlesnească Tămăduitorului să ajungă acolo unde era locul lui.