„În Kant și ornitorincul Eco revine asupra unor concepte fundamentale pe care le elaborase în Tratatul de semiotică generală (1975), dovedind că gândirea semiotică evoluează și ea în funcție de noile solicitări epistemologice. El se revizuiește fără complexe față de marii filosofi ai lumii (de la Aristotel la Kant și Heidegger), rediscutând cu mult aplomb teoretic chestiuni dintre cele mai controversate, precum semioza perceptivă, iconismul, raportul dintre limbaj, corp și experiență, referință etc., din perspectiva cea mai recentă a științelor cognitive. Se clarifică astfel, prin deschiderea oferită de noile instrumente ale cunoașterii, categorii și tipuri gnoseologice rămase mai puțin cercetate de către semiolog... Suntem convinși că metoda lui Eco va fi agreată de orice lector doritor să-și sporească orizontul cunoașterii.“ (Marin Mincu)