Ma numesc Matei si am 34 de ani. Fara 7 zile. Atat mai am pana la ziua mea. Iar acesta este jurnalul meu. Am sentimentul ca am avut cea mai importanta experienta din viata mea si simt nevoia sa o spun intregii lumi. Sau poate numai mie.
Dupa cum orice actiune trebuie sa aiba un scop, o justifi care, o noima, tot asa orice om ajuns in situatia mea, traind cele pe care le-am trait, intamplandu-i-se toate lucrurile pe care am sa vi le impartasesc aici, cred ca ar face mai mult sau mai putin aceleasi alegeri, aceleasi actiuni sau inactiuni pe care le-am facut (sau nu le-am facut) si eu.
Cutremurat fi ind de gandul celor lasate in urma mea si de intrebarea care, atunci cand e liniste in jur, apare dintr-un cotlon al mintii mele si nu imi mai da pace, „cine am fost, cine sunt si cum am devenit ceea ce sunt?”, m-am decis sa va arat fara cosmetizari si fara infl orituri inutile, brutal si direct, toate cele ce s-au intamplat.
Stiu ca trebuie sa o fac, pentru a va da o sansa ca sa aruncati o privire in creuzetul sufl etului meu, in valtoarea ideilor si a trairilor pe care le-am avut, sa intelegeti macar o catime din cele ce s-au intamplat si sa va avertizez.
La acest moment, nu simt exact ce infatisare vor imbraca gandurile mele atunci cand vor prinde contur in paginile ce urmeaza, dar va las pe voi, cei care veti citi aceste randuri, sa imi fi ti judecatori si sa puteti decide, intr-un final, sensul celor petrecute.